Jurnalul unei seri de lucru peste program sau cum voluntariatul a înlocuit somnul pentru opt ore
Postat March 16, 2018
Foto: FCB

Text de Alexandra Vioiu / Imagini: Cosmin Sbarcea

Există oameni care așteaptă schimbarea și oameni care sunt această schimbare. Oameni care se întreabă cum va arăta viitorul și oameni care îl creează. Sunt cei care cred că nu pot schimba nimic și cei ce știu că din nimic poți face lucruri pentru oraș.

18:50 9 martie 2018. În seara asta, „8 ore peste program pentru o cauză bună” se întâmplă la Mater. Ușa de fier din capătul scărilor galbene dezvăluie o mulțime de oameni gata să  dea timp, din timpul lor, pentru o cauză bună. Se fac încă ultimele pregătiri în sala mare, cineva trage un prelungitor, scaunele își găsesc omul pentru seara asta, iar în hol lângă un buchet colorat de lalele, fetele de la înregistrare zâmbesc și dau indicații. Vizavi de înregistrare se întind umerașele prea puține pentru mulțimea de geci, iar gustările și cafeaua își au și ele locul lor în hol.

19:20 Cineva strigă „Să facem o probă de sunet”, MICROFONIE. Apoi se aude o voce „Mă duc să îi chem și pe cei de la cafea, începem”.

19:21 „Noi existăm pentru că voi existați. Sunteți speciali pentru că în seara asta donați know-how”. Așa începe discursul Monica Jitariuc, moderatorul evenimentului. Între timp, suntem live și pe Facebook mulțumită lui Alexandru Negrea. Fiecare voluntar își găsește locul, iar vocile din sală se îmbină într-un zgomot fain. Toți au venit aici cu un scop și nu e timp de pierdut.  Primii care se retrag pentru liniște în sala de lângă sunt cei de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu. La masa lor cineva prezintă proiectul:  „Noi nu ne-am adunat în jurul unei situații critice, ci în jurul unui ideal. Vrem să fim proactivi și să găsim oameni care să își dorească să se implice”.

8H_Peste_Program_2018_172

20:20 Ușor, ușor și alte echipe se retrag pentru liniște într-o altă sală.Toți lucrează de zor, fiecare membru se concentrează pe ceea ce are de rezolvat. Unii scriu, alții editează în PS, câteva fete fac research pe Google, undeva la o masa se aud cuvintele „Până la pauză, hai să rezolvăm cu partea asta” . Între timp Cosmin Sbarcea, fotograful, trece pe la fiecare echipă și e la fel de concentrat și de motivat ca toți cei prezenți în sală, de parcă ar vrea să prindă sufletul acestei seri în fotografii.

La masa celor de la Asociația ETC se împărtășesc viziuni și Anca Mușat  vorbește cu pasiune despre ceea ce înseamnă proiectul, despre cum fiecare om contează și că impactul pe care îl au este unul imediat. Cineva de la masă adaugă „Cred că e o direcție foarte faină de comunicare”, iar o altă colegă adaugă „Cu fiecare om pe care îl schimbăm, schimbăm puțin lumea asta”. Se tot propun idei de promovare, cineva spune că nu sunt originale și brainstorming-ul continuă.

Cei de la TVR se plimbă discret printre mese și prind câteva cadre cu voluntarii profesioniști mult prea prinși în discuție pentru a-i observa. Claudiu Jojatu, voluntar în echipa Fundației Motivation România, se pregătește de interviu lipindu-și în piept un sticker de la debunavoie.ro. Cineva spune că ar fi amuzant să îi pună urechiușe ✌, dar abandonează planul.

Apar în sală trei fete cu rucsacuri alb-albastre. Sunt fetele de la Red Bull. O opresc pe una dintre ele la intrare, îmi spune că o cheamă Cătălina și întreb de ce sunt ele aici în seara asta. Îmi răspunde zâmbind „Am venit să vă dăm energie cu o doză de Red Bull, pentru că depuneți un efort în seara asta și pentru că ne plac oamenii ca voi.” Deschide rucsacul, e plin și pare nerăbdătoare să împartă dozele tuturor celor prezenți. Îmi lasă și mie una și fuge pe la mese.

„Primele două ore au zburat”, anunță Monica Jitariuc adaugând „faceți un scurt rezumat pentru ce s-a lucrat până acum și dacă v-ați blocat vă rog mergeți mai departe după pauză, treceți de blocaj”. Pauza de la 21:45 se anunță a fi una foarte dulce, au avut grijă cei de la Tartelicious să aducă cele mai bune prăjituri, așa că voluntarii au un motiv dulce să se relaxeze puțin.

Silvia de la Reveal Research Marketing împarte QR Cod-uri prin sală. Face un reasearch online în opt ore, prin care își propune să afle ce îi aduce pe oameni împreună aici. A fost voluntar la #8hoursovertime la trei ediții și îmi spune „cu toate că ei sunt cei care donează, se simte de parcă ei primesc ceva, chiar se observă că se bucură de aceste opt ore. E ca un dar”.

În pauză îi prind într-un colț al zonei de liniște pe cei de la Fundația Centru Parteneriat pentru Egalitate. Vor un plan de promovare pentru magazinul social MamaPan. Îi întreb cu ce au rămas după două ore de muncă, mi se răspunde în glumă „Cu o doză de Red Bull”. Toată lumea râde, se simte că e pauză. Una dintre fete, Dana, ispune e că e super încântată că vede aici oameni veniți de la muncă, care au un mood de hai să facem lucruri bune. O altă colegă de echipă adaugă „La noi fiecare e stăpân pe bucățica lui, nu ne-am blocat, ci am colaborat frumos, fără probleme sau contraziceri și pentru asta sunt foarte fericită”. Le promit că voi mai trece pe la ei și îi las să se bucure de pauză.

23:30 E aproape timpul pentru masă, „cina de la miezul nopții”, așa cum glumea cineva. Echipele au avansat semnificativ, s-au conturat planuri clare pentru fiecare proiect în parte și entuziasmul e la el acasă. Multe zâmbete în sală, se zâmbește la cameră, la colegi și în oglinda de la baie. Dar oboseala? Nu e timp de așa ceva!

În hol se așează frumos platourile cu somon, curcan și ratatouille. Mirosul atrage priviri din sală și încet, încet cei prezenți se ridică și se îndreaptă către zona unde se servește masa.

Altă pauză, altă glumă spusă în fugă „Să știi că îmi plac mult paharele”, arătând către borcanele de pe masă, care au ținut locul tradiționalelor pahare în seara asta. Gluma și energia de la masă mă atrag, așa că mă opresc să stau puțin la povești cu fetele din APAN. Aflu de la Irina că au reușit să contureze un mesaj, grafica și mai au multe idei de terminat. Eliza zâmbește și îmi vorbește despre energia pe care o simte în sală, că lumea pare trează și că spațiul oferit de Mater e foarte fain, „Mi-am dorit mult să ajung în spațiul ăsta” , adaugă Irina. Le las să se relaxeze și mă plimb prin sală, la o altă masă cu trei fete. Sunt din echipa Sense International, le pun pe rând câteva întrebări.

Andreea Toia îmi spune că oamenii învață aici să asculte, că ideile se leagă frumos și că oameni din medii diferite lucrează împreună. Îmi povestește că la masa lor, membrii echipei și-au pus măști de dormit, apoi le-au fost scrise în palmă litere pentru ca ei să  înțeleagă cum este să ai deficiențe de vedere și cum se simte asta.

O altă fată de la masă, tot Andreea, îmi spune că este pentru a treia oară la #8hoursovertime și că în acest an îi place foarte mult proiectul. Îmi spune că funcționează foarte bine echipa lor și că a contat întâlnirea avută înainte de seara asta, lucru pe care l-am auzit și la alte mese. „Cred că este despre a avea curaj să îți asumi ceea ce faci și să iei inițiativă”, încheie ea.  Discut apoi cu Georgiana care îmi spune că e încă devreme și că poate oboseala le va da târcoale, dar vor depăși acest obstacol. Tot ea îmi vorbește despre oamenii mișto din echipa ei, care au o energie extraordinară și care sunt gata să învețe unii de la alții. Despre asta e vorba în seara asta și la masa lor, oameni diferiți care luptă pentru a rezolva problemele unui proiect.

8H_Peste_Program_2018_221

00:23  E cineva obosit? întreabă Monica Jitariuc. „Hai că mai e puțin, folosiți ultima picătură de energie pentru prezentările finale”. Toți din sală știu că  în două ore și jumătate vor prezenta sinteza serii, concluziile și pașii următori. Opt ore de muncă vor fi rezumate în doar trei minute.

E deja trecut de 1:00  și aș vrea să spun că paharele de cafea dau energie oamenilor de aici, dar asta ar însemna să mint, pentru că e deja evident că energia vine din interiorul lor, din dorința de a se implica. Cineva îmi spunea că nu a ținut cont câte ore au trecut și că nu se gândește nici cât mai e pană la final, pentru că nu asta e ceea ce e important, ci cum folosesc fiecare minut în avantajul lor. Discuțiile sunt din ce în ce mai concentrate, se zâmbește încă pe la fiecare masă, se trag concluzii și se reiau subiectele neclarificate. Unii dintre voluntari se ridică și se mai plimbă prin sală pentru a găsi idei și un lucru e clar, nu e timp de stat pe loc. Încă o pauză dulce e bine venită și buna dispoziție e la ea acasă.

02:15 Mult a fost, puțin a mai rămas. Monica anunță ultimul sfert de oră de lucru. Aproape s-a încheiat seara de lucru, echipele trag tare și se pregătesc pentru prezentările finale. Cineva bea cafea dintr-un borcan, zâmbește și pare că e mândru de ceea ce vede la masa lui, altcineva repetă cu entuziasm pe hol „Sunt super idei la mese, super idei!”. Mai trec două persoane cu pahare de cafea în mână, se aude o voce spunând că e ultima pentru seara asta.

02:35 Am ajuns la finalul celor opt ore de lucru. Alina Kasprovschi premiază cei 15 coordonatori de echipe, cei care au dat mai mult timp de lucru, au lucrat pe brief-uri cu ONG-urile și grupurile de inițiativă și au propus întâlniri de echipă. Se aud aplauze.

Prezentarea soluțiilor începe. „Prima prezentare e mai grea” glumește Monica, „până la a 15-a ne intrăm în ritm”. Se dau stick-uri din mână în mână, apar prezentări în ppt pe ecranul de proiecție. Sunt propuse campanii de promovare, hashtag-uri, campanii de strângere de fonduri, instrumente de lucru, promisiuni că vor lucra împreună și după eveniment. Aplauze, o poză cu 125 de oameni împreună, îmbrățișări.

Echipa Fundației Comunitare București promite să revină după trei luni de la eveniment către voluntari. Vom vedea ce soluții au fost puse în practică și unde încă se lucrează.

Opt, șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, unu, final și ce final! Ne vedem la anu, spun mai mulți în timp ce își strâng lucrurile. Pa, a venit taxiul!

 

CATEGORIE
FUNDAȚIA COMUNITARĂ BUCUREȘTI
TAGURI
CITEȘTE MAI DEPARTE:
Guvernul combate terorismul plimbând hârtii cu sute de mii de CNP-uri între ONG-uri și ministere
Societatea civilă este plasată în aceeași categorie de risc financiar cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc și cu instituțiile bancare.
Peste 400 de bucureșteni înoată voluntar și strâng bani pentru 25 de ONG-uri și grupuri de inițiativă
Swimathon București este cel mai mare eveniment de strângere de fonduri prin înot din România