Care este relația ta cu Bucureștiul acum?

Relația mea cu Bucureștiul e una de love and hate. Îmi place foarte tare orașul ăsta cu hamacul să stau în parc, cu străzile pe care circul cu bicicleta, cu parcurile în care mergem cu gemenele, cafenelele, terasele și câteva cluburi și petreceri care îmi plac, cu oamenii din bula mea, cu liniștea de pe strada unde stau. Și în același timp am zile în care mersul cu bicicleta devine neplăcut pentru că e plin de mașini și pentru că o parte dintre șoferi nu se gândesc și la cicliștii din trafic. Nu îmi place când orașul e foarte poluat și aglomerat.

Ce te motivează să continui să te implici în relația ta cu orașul?

Mă implic în relația cu orașul pentru că vreau să trăiesc în continuare în el, pentru că cele patru fete ale mele trăiesc și ele aici și pentru că oamenii cu care lucrez, cu care sunt prietenă sunt și ei aici. Cred că orașul ăsta e al oamenilor și că ar trebui să îl și facem să fie pentru oameni. De la spitalele lui, până la ce se întâmplă în trafic și în construcțiile lui.  

Eu activez cel mai mult pentru îmbunătățirea politicilor și practicilor de sănătate a reproducerii și în București e nevoie să construim o colaborare mult mai bună între toți actorii implicați în îngrijirea femeii. E nevoie de congruență, de transparență, de o voce comună din partea societății civile și eu cred că pot pune umărul în continuare la construirea acestei voci.

Când nu îți place ceva, cum te mobilizezi să schimbi lucruri? Ai niște pași sau niște gînduri pe care le folosești?

Când nu îmi place ceva aștept mai întâi să se diminueze măcar un pic starea de revoltă, încât să pot să găsesc o energie de schimbare, de strategie în loc de cea de furie sau frustrare care mă duc în zona de atac cel mai des. 

Următorul pas este să mă gândesc care e cea mai potrivită soluție dintre mai multe pentru provocarea pe care o am și care e cea mai eficientă cale de a o implementa. Mă fascinează căutarea de instrumente potrivite, optimizarea procesului de schimbare. Și în același timp simt și o presiune uneori, mai ales când nu se mișcă lucrurile așa de repede și de bine precum am plănuit eu, pentru că am tendința să îmi propun lucruri mari în timp scurt și/sau cu puține/nu cele mai potrivite resurse.

De ce ar trebui să se implice oamenii care locuiesc în București când nu le place ceva?

Pentru că în multe domenii cei care au în atribuții coordonarea programelor au nevoie de ajutor. Și e un foarte mare pas înainte faptul că tot mai multe dintre instituții/autorități recunosc asta și sunt deschiși către colaborare și îmbunătățire. 

Și cred că, mai ales atunci când gândim proiecte care pot fi replicate, care aduc mai multă sănătate, mai mult bine și frumos în oraș, care pot deveni politici publice, e foarte important să gândim aceste proiecte pentru a le putea preda autorităților locale/instituțiilor statului care le pot duce mai departe într-un fel sustenabil. Cred că suntem parteneri în nevoia de schimbare și că după stratul de frustrare și de lipsă de comunicare așternut în timp putem descoperi un loc în care găsim soluții, în care lucrăm împreună pentru mai binele oamenilor și al orașului.

Eu cred că dacă toți cei nemulțumiți sau măcar o parte importantă dintre ei s-ar duce și spre soluții concrete, ar trece de punctul de revoltă/blazare și ar realiza că pot avea un impact, am avea un alt oraș în următorii ani. Orașul pentru oameni.