Text de Vlad Odobescu
Dacă ar fi să alegi o singură mare problemă a Bucureștiului, ai zice poate că e poluarea, aglomerația, rețeaua veche de transport public sau lipsa spațiilor verzi. Și niciun astfel de răspuns nu e greșit. Într-un oraș cu peste două milioane de oameni, crescut haotic, ciopârțit în timpul deceniilor de comunism, stricat apoi mai departe în numele unei „dezvoltări” îndoielnice și cu orice preț, e greu să ne dăm seama de unde am putea începe șantierul. Sunt atâtea de făcut pe-aici.
Programul Inclusiv în cartier, inițiat de Fundația Comunitară București și susținut de Banca Transilvania, e o variantă de început. Pleacă de la ideea că schimbarea unui oraș începe de la câte o mână de oameni care vor să facă ceva concret pentru locul în care trăiesc, la nivel micro. Grupulețele astea construiesc lucruri care se văd și însuflețesc comunitățile, le dau sentimentul de apartenență și încheagă o identitate comună.
De-a lungul unui an, programul a sprijinit cinci grupuri ce se ocupă de probleme de mediu, sociale și/sau de educație, undeva pe harta Bucureștiului. Astfel, proiectul Cotroceni, cartier circular și-a propus să reducă deșeurile generate la nivel local și să pună umărul la trecerea spre o economie circulară în zonă. Grădina cu Oameni I Cișmigiu a luat în grijă o bucățică din parcul emblematic al orașului, în parteneriat cu administrația locală. BalCOOn Deschis a pornit de la ideea transformării unei bucăți de spațiu părăsit din apropierea Centrului Comunitar Obor într-un loc care să fie folosit atât de oamenii din zonă, cât și de copiii care frecventează centrul. Livada comunitară urbană (devenită ulterior Livada Comunitară Mărțișor) a beneficiat de cadrul perfect în grădina din spatele Casei memoriale „Tudor Arghezi” Mărțișor, administrată de Muzeul Național al Literaturii Române, pentru ca oamenii să se întâlnească, să se bucure de frumusețea naturii, să se întâlnească, să se bucure de frumusețea naturii, să învețe despre îngrijirea pomilor și despre compostare. Explorator în cartierul meu le-a oferit locuitorilor din zona Dristor-Titan o serie de altfel de plimbări prin parcul IOR și ocazia să-l redescopere, cu vietățile sale ascunse, dar și cu gunoaiele pitite prin iarbă.
Cum s-au născut ideile acestor inițiative și cum a decurs mutarea lor de pe hârtie pe teren? Cum a arătat relația cu autoritățile locale? Ce au învățat în timpul ăsta organizatorii despre comunitățile cărora li s-au adresat? Sunt câteva dintre întrebările pe care le-am adresat oamenilor din spatele celor cinci proiecte de cartier.
Ca s-o luăm cu începuturile, ne întoarcem un pic în primăvara anului trecut, când FCB anunța call-ul de proiecte Inclusiv în cartier.
La un moment dat, cineva a postat linkul către anunț pe grupul de discuții al Asociației Carusel. L-a văzut și Ana-Maria Costache, care coordonează Centrul Comunitar Obor, ce găzduiește activități pentru copiii din familii defavorizate. Centrul funcționează într-un spațiu pus la dispoziție de Biblioteca Metropolitană București, undeva între blocuri. S-a gândit că proiectul ar ajuta-o să transforme bucata de câteva zeci de metri pătrați din apropierea centrului într-un loc care să fie utilizat atât de copii, cât și de locuitorii din zonă. Nu voia doar să transforme fizic spațiul, ci să apropie comunitatea de copiii cu care lucra. Observase reticența vecinilor față de micuții de la centru: obișnuiau să-i arunce Anei-Maria „încurajări” de tipul „n-o să-i schimbi niciodată”, „așa sunt ei”. „Chiar am vrut să-și schimbe atitudinea față de copii, fiindcă simt și când te uiți la ei cu ură”, spune Ana-Maria. Se gândea că un spațiu comun ar putea ajuta la depășirea acestei bariere. Încă din faza în care Ana-Maria a început să contureze aplicația pentru proiect, a observat că atitudinea vecinilor se îmbunătățește încetul cu încetul: „Am discutat cu ei de ce am putea să facem, cum să facem și parcă și-au schimbat și ei discursul. Ziceau: «Mai au nevoie și copiii ăștia de un aer proaspăt». Pe mine m-a surprins cumva”. Pentru Ana-Maria a fost primul proiect câștigat și e sigură că i-a ieșit pentru că a scris aplicația din inimă.
În Cotroceni, totul a pornit cu un mesaj postat la începutul lui 2021 pe grupul inCotroceni de către Irina Breniuc, proaspăt mutată în cartier. Ea avea multă experiență în zona de mediu, ca jurnalistă și activistă, și voia să miște ceva și aici, iar pentru asta avea nevoie de niște oameni și de ideile lor. Cei interesați s-au strâns în niște call-uri pe Skype, iar propunerile au început să apară: între altele, vecinii erau interesați de gestionarea mai bună a deșeurilor, de înființarea unei biblioteci de lucruri, Cotroshare, sau de o serie de ateliere pentru copii. Sesiunea de aplicații a venit la fix.
Pentru Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu, aplicația asta a fost o șansă de repornire în forță după pandemie. Grupul funcționa de vreo cinci ani, timp în care înnodase legături cu specialiști din mai multe zone de interes. După ce restricțiile s-au mai potolit, iar noua conducere a administrației locale s-a arătat mai deschisă față de societatea civilă, au simțit că e momentul să reintre în acțiune și să dea grădinăritul în spațiile verzi dintre blocuri pe grădinăritul în Cișmigiu, alături de cei de la Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB). Mai exact, pentru componenta principală a proiectului au decis să transforme împreună — voluntari și angajați ai primăriei — Rotonda Scriitorilor, să facă acolo plantările și îngrijirile necesare. Înțelegerea a fost simplă, spune Alex Oprița, de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu: „Am zis că o să aducem un specialist de-al nostru și noi cumpărăm plantele, iar ALPAB o să aducă specialiștii lor, că pot să contribuie și ei cu plante și o să aducă și angajații lor să grădinărească alături de voluntari, în cadrul atelierelor de grădinărit”. În rest, și-au propus să facă plimbări sonore prin parc, ateliere de ornitologie și activități de îngrijire a albinelor și a cuiburilor artificiale de păsări.
Livada comunitară urbană a apărut ca un proiect al grupului de inițiativă Acțiunea Comunitară Tineretului. Când FCB a anunțat call-ul de proiecte, cei din Tineretului au început să strângă idei ce ar fi avut nevoie de finanțare. Iar ideea cu care a venit Gabriela Iordan, de a amenaja o grădină de legume în care să facă și compostare, a fost printre cele mai votate. Au început apoi să caute un spațiu pentru o grădină, iar Gabriela s-a gândit la curtea Casei memoriale „Tudor Arghezi”, un spațiu foarte generos și puțin utilizat, așa că a scris un mesaj simplu pe pagina lor de Facebook. A primit răspunsul în câteva secunde: „hai să vedem ce putem face”. Casa se află în grija Muzeului Național al Literaturii Române (MNLR), ce ține la rândul ei de Primăria Municipiului București, iar spațiul de care întreba Gabriela putea fi folosit. Așa că s-au apucat de treabă.
Cristina Pașcanu de la Asociația Culturalis locuiește în sectorul 3 de când a ajuns în București, acum vreo 20 de ani. Acum stă pe o străduță aflată foarte aproape de IOR, unul dintre cele mai mari parcuri ale Bucureștiului. Împreună cu colega sa Cristina Simionescu, trecuseră asociația printr-un proces de rebranduire. Voiau să se ocupe de ideea de cultură comunitară, „care înglobează toate aspectele unei comunități, ce țin și de mediu, și de oameni, de partea urbană, cât și de partea de cultură efectiv”, explică Cristina Simionescu. Voiau să se ocupe de „o zonă verde și cu biodiversitate, care a trecut și prin procese de urbanizare și de peisagistică modernă, dar care încă să păstreze natura” — așa a devenit IOR punctul central al proiectului.
Proiectele au început în iunie 2021, după anunțarea câștigătorilor. Pentru Ana-Maria de la Carusel, asta a însemnat să se apuce de amenajarea efectivă a spațiului verde, după o lungă așteptare pentru o semnătură de la primărie. Doi vecini au ajutat-o să dea jos vechiul gard. Cei de la Bikers for Humanity s-au alăturat voluntarilor de la Carusel pentru a instala noul gard. Altcineva a vopsit peretele casei unei vecine, care e o latură a părculețului. Apoi a venit partea cu plantatul și instalarea mobilierului de joacă. O parte din comunitate s-a strâns în jurul proiectului și, cel mai important, și-a schimbat atitudinea față de copii. David, un tip mutat de mult timp din Pakistan, are un magazin în apropiere și din când în când merge cu cei de la asociație la complexul Dragonul Roșu, ca să le cumpere prăjituri. Președinta de bloc le aduce prăjituri, altcineva — acuarele. Un vecin care are un apartament pe Airbnb le-a făcut o super-reducere unor voluntari italieni veniți să lucreze cu cei de la Carusel. Sunt gesturi, mai mărunte și mai mari, care arată că există șansa unei apropieri.
În acest timp, în Cotroceni se întâmplau ateliere pentru copiii din cartier, un mini-festival pe teme de ecologie, Trifoi Fest, un târg zero waste, au lansat biblioteca de lucruri Cotroshare, ce funcționează prin intermediul unei platforme web. De partea asta s-a ocupat Tudor Frățilă, care a devenit unul dintre membrii cheie ai grupului. Spre finalul proiectului au organizat Cotroc, un eveniment în cadrul căruia vecinii au putut face schimb de obiecte. Au creat și un punct de compostare, „alimentat” în prezent de mai multe familii din zonă. Pentru firmele ce funcționează în zonă au făcut un ghid care să le ajute să reducă risipa și nu doar când vine vorba de deșeurile pe care le generează, ci și la energia pe care o consumă în sedii sau în timp ce transportă mărfuri.
În Rotonda Scriitorilor din Cișmigiu s-au întâmplat două sesiuni de grădinărit, ca parte a proiectului. Una a fost într-un weekend din aprilie, când lucrătorii de la ALPAB și voluntarii din grup au pus împreună peste 1.200 de plante. A doua a fost în iunie, când au adăugat plantele care nu erau gata crescute în primăvară, iar ALPAB a mai completat cu încă 300-400 de plante din pepiniera proprie. „Și a fost super-interesant să văd diferența”, spune Alex. Prima oară au lucrat cumva separat: de o parte au fost cei din grupul de inițiativă civică și voluntarii, iar de cealaltă — angajatele primăriei. „Și la un moment dat noi eram copleșiți că veniseră foarte mulți voluntari, așa că le-am cerut ajutorul”, își amintește Alex. La al doilea atelier, deja doamnele de la ALPAB știau că nu e esențial să grădinărească ele: au luat fiecare câte doi-trei copii pe lângă ele și le-au arătat cum să planteze. „A fost chiar super-drăguț și păreau și ele încântate.” Participarea a fost surprinzător de mare: la atelierele din aprilie, de exemplu, au fost vreo 150 de voluntari, așa că munca programată pentru două zile a fost gata în două ore și jumătate. „E ceva ancestral în a grădinări împreună: îți dă o stare de bine, nu știu dacă e o chestie ascunsă de ADN-ul nostru, dacă e ceva transgenerațional. Poate e faptul că obișnuiam să cultivăm legături”, spune Alex.
Și la muncile din Livada Comunitară Mărțișor s-au strâns, cu totul, vreo 200 de persoane, dintre care cam o treime au fost copii. Acolo s-au conturat două grupuri: unul care se ocupă de compostare și a transformat deja vreo 1.000 de kilograme de resturi vegetale în îngrășământ natural, iar celălalt grup — de îngrijirea pomilorpomilor, cu ajutorul specialiștilor de la Facultatea de Horticultură, deveniți parteneri în proiect. Livada a căpătat ritmul ei, fiecare sezon cu muncile sale, astfel că a devenit un cadru de interacțiune, un fel de „clacă”, spune Gabriela Iordan, coordonatoarea proiectului.
Gabriela a fost implicată punctual și în proiectul centrat pe parcul IOR, al celor de la Asociația Culturalis: a ținut un atelier despre compostare în care participanții au identificat și sortat deșeuri după componența materialelor și gradul lor de reciclare și le-a arătat efectiv cum funcționează compostarea, cu ajutorul lăzilor instalate la Liceul Dante Alighieri. De-a lungul celorlalte ateliere din proiectul Explorator în cartierul meu, participanții au observat și au învățat să identifice plante, animale și păsări, au construit terarii și au învățat să facă liste de cumpărături astfel încât să irosească mai puțin. A fost și o expoziție cu fotografii și desene făcute de copii, ce ilustrau lucrurile care le plac și cele pe care le-ar îmbunătăți în parc. De asemenea, proiectul a inclus și amenajarea a două grădini de bloc, împreună cu comunitatea locală. „Ne-am dorit să adunăm oamenii împreună și după finalizarea proiectului, pe interese comune și să implicăm copiii în activități care să nu presupună neapărat spații de joacă în interior sau plastic; să încercăm să le deschidem un ochi, să fie mai prezenți și mai conștienți. Atelierele au avut o componentă părinte-copil și au venit împreună și a ajutat și pe partea asta. Asta ne-am dorit deci: o comunitate în jurul proiectului”, spune Cristina Simionescu de la Culturalis.
Astfel de proiecte înseamnă nu doar obiective bifate, ci și destule piedici. Din discuțiile cu reprezentanții grupurilor s-au desprins mai multe categorii de obstacole. Mai întâi, cele legate de pandemie, în condițiile în care o mare parte a perioadei de derulare a proiectelor a coincis cu restricțiile pentru evenimente. Apoi, cele ce au ținut de relația greoaie cu autoritățile locale: clasica așteptare după o semnătură și o ștampilă, mai ales că era vorba despre un tip nou de colaborare între cetățeni și instituții și orice adaptare durează. Ar mai fi cele legate de oamenii care se implică la început, iar apoi renunță, din diferite motive: asta pune presiune pe cei rămași și-i obligă să-și ia mai multe taskuri. Mai e nevoie uneori și de reglaje între așteptările organizatorilor și cele ale participanților. Inițial, Gabriela de la Livada Comunitară Mărțișor vedea proiectul drept unul de masă: „Ne imaginam o mulțime de cetățeni din zonă care vor veni constant la evenimente și activități.” Participarea la proiect este însă mai degrabă moderată, pentru că oferta de evenimente în București este mare, mai ales în weekend. „Pe de altă parte, accesul la muzeu este restricționat seara în timpul săptămânii. Deci da, avem o provocare legată de program și orele de desfășurare a evenimentelor.”
Dincolo de acestea rămân însă învățăturile. De exemplu, Alex de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu și-a dat seama că e important să fie implicați antreprenorii locali, pentru că sunt adesea dispuși să ajute. Irina, unul dintre motoarele grupului din Cotroceni, spune că a simțit că proiectul ăsta a schimbat-o: „Pe de o parte, la nivel comunitar, mi-am dat seama că da, există potențial, dar trebuie cineva să bage energia aia inițială și să nu fie dezamăgit când nu se întâmplă anumite lucruri la amploarea la care spera, să accepte asta și să meargă cu cei care se implică. La nivel de cât de mult îmi asum, e nu știu câta oară când ar trebui să învăț lecția asta, să mă concentrez pe mai puțin și ca să nu obosesc și să vin cu o energie bună când fac ceva, nu să fac pentru că trebuia făcut.” Cristina Pașcanu de la Culturalis spune că, între altele, a învățat de la copiii care au participat la explorările din IOR prezența: „Copiii încă nu s-au alienat așa de tare de natură, cum este generația noastră sau a părinților noștri, care au fost foarte urbanizați și crescuți între blocuri și între betoane. Ei au încă spiritul ăla explorator care poate să-l potențăm și să-l creștem și să înțelegem, să învățăm din asta.” Și Gabriela Iordan și-a dat seama că „ce poate lega o comunitate, ce îi poate îmbunătăți viața, este centrarea pe nevoile copilului și a copilului din noi adulții – nevoia de mișcare, de siguranță, de aer curat, de spațiu public de calitate, de spațiu verde de calitate și de proximitate, în care să ne petrecem plăcuttimpul liber, să învățăm împreună și să socializăm.”
Așa că toate proiectele vor continua, într-o formă sau alta. Livada Comunitară Mărțișor a câștigat o nouă finanțare, care-i permite trecerea la un alt nivel. „Pe lângă activitățile practice de îngrijire pomicole și horticole, avem acum susținere pentru a dezvolta și activități de dezvoltare personală și educație pentru sănătatea noastră și a mediului”, spune Gabriela Iordan. În Cotroceni continuă activitățile legate de compostare, care e prin definiție un proces continuu, și biblioteca de lucruri Cotroshare. Cei de la Culturalis urmau să se întâlnească pentru a discuta despre formule în care să continue proiectul. „Au mai fost solicitări de la participanți să facem ateliere și contracost. Ar putea să fie și asta e o variantă, dar să vedem cum ne așezăm”, spune Cristina Pașcanu. Părculețul înviat în preajma Centrului Comunitar Obor e în continuare deschis pentru comunitate și nu se mai umple de gunoaie, așa cum se întâmpla înainte. În Cișmigiu vor continua atelierele de plantare și vor începe unele de apicultură pentru copii. Vor fi și o serie de tururi ghidate, pentru a explica oamenilor specificul amenajării peisagistice, istoria cartierului și a Cișmigiului. Odată ce se adună într-un spațiu și fac lucruri împreună, în oameni crește sentimentul de apartenență și de a vrea să aibă grijă de locul respectiv.
