Text de Simona Petrică

Traian s-a mutat în București în anul 2003. Venea și în timpul facultății, dar mai mult făcea naveta Ploiești-București. A stat în mai multe cartiere. Primul apartament a fost pe Șoseaua Giurgiului, apoi în drumul Găzarului, în căminele din Brâncoveanu, zona Sebastian și Floreasca. Cartierul Floreasca i se pare o insulă în tot Bucureștiul, pe cale de dispariție, pentru că e asaltat în fiecare an de construcții.

Îi e greu să spună când a început să facă voluntariat. Vedea mișcarea civică din jurul lui, avea respect pentru ce se întâmplă, dar nu își găsea direcția – nu avea timp sau își spunea nu se poate, nu se schimbă lucruri. Dar a început să-l practice pornind de la un caz personal. Se mutase într-un bloc în Floreasca, venise din concediu și cineva construia un bloc în grădina dintre blocuri. Au pierdut lumina la două dormitoare și așa a început demersurile legale pe cont propriu. A scris la primărie, la poliție și a început un proces. Patru ani a durat până să reușească să anuleze autorizațiile de construcții pe acea grădină.

Traian spune că este primul caz din cartier și a fost mult timp mediatizat. Când își aduce acum aminte de acea perioadă, povestește că cel mai des lumea îi spunea că nu are nicio șansă, iar această stare l-a făcut să nu renunțe.

„Simțeam că vor să mă calce ca pe un gândac și imaginea asta mi-a dat o forță extraordinară să continui. Nu se poate așa ceva, cu această sfidare să fim tratați, mai ales când avem argumente. Mi-am zis că dacă am o șansă, merită să merg până la capăt. Am avut noroc că au fost și vecini care să creadă în ideea asta.”

După această etapă, Traian, împreună cu vecinii lui, a format un grup de inițiativă în decembrie 2014. Cei de la CeRe i-au ajutat să crească, au lansat o pagină de Facebook, s-au văzut cu alte grupuri din alte cartiere. Așa au început să vină oamenii la ei cu tot felul de probleme.

„Eram sugrumați, ni se cerea să rezolvăm tot felul de probleme, dar cei care ne cereau asta nu voiau să facă nimic. Le-am tot repetat: eu cu energia mea, tu cu energia ta putem să facem un bulgăre de energie și să o rostogolim. În timp, au rămas puțini oameni implicați.”

Prima finanțare pe care au avut-o de gestionat ca grup de inițiativă a fost în anul 2016, pentru un proiect mic. Traian se gândește că dacă oamenii văd lucruri pozitive, încep să reacționeze. De aceea au făcut activități prin care oamenii să se convingă că se întâmplă lucruri concrete în cartier. Tot în aceeași perioadă se gândeau să pună panouri solare pe un bloc.

„Trăim în București, capitală europeană, și ne limităm doar la anveloparea blocurilor. Plus că iarna deschizi geamul pentru răcoare pentru că în multe blocuri se dă prea multă căldură. Nu se preocupă nimeni de un sistem eficient, e lăsată căldura să meargă zi și noapte și nu există niciun reper de eficiență energetică.”

Au hotărât să facă ei un sistem de eficiență energetică în cartier, implementat de mulți ani în alte țări. Colegul lui, Dragoș, este arhitect, alt coleg se pricepe la proiecte de eficiență energetică și așa au ajuns să contureze proiectul Green Floreasca, cu care au aplicat la Fondul IKEA pentru Mediul Urban.

Au câștigat o finanțare, iar în anul 2017, grupul de inițiativă civică Floreasca a montat un sistem modern de panouri termice solare pe un bloc de locuințe colective construit înainte de 1990, transformând imobilul într-unul cu consum redus de energie. Oameni din toată țara îi întreabă cum folosesc apă caldă menajeră și lumină în scara blocului exclusiv dintr-o sursă solară. În paralel, grupul a început primele ateliere de educație ecologică în școlile din cartier și lucrează la un ghid de bune practici privind metode de economisire a energiei în locuințe.

Acum, Traian împreună cu colegii lui identifică un bloc nou pentru instalarea unor panouri termice solare, înlocuiesc becurile clasice cu becuri led într-o școală din cartier, pentru a eficientiza consumul de energie, și continuă atelierele de educație ecologică pentru copii și adulți în zona Floreasca.

„Oamenii întreabă cum funcționează, cum se pot implica în proiect, ce trebuie să facă să își pună și ei pe bloc. E un entuziasm, e o mândrie să faci asta într un cartier, într-un bloc. Cei care vor să facă la fel ca noi ar trebui în primul rând să se documenteze, să își facă un plan, să vorbească cu specialiști, să nu se bucure de materiale ieftine și să lucreze cu oameni sau furnizori care au mai făcut genul acesta de proiect.”

Nu ar pleca din țară. Vrea să facă lucruri aici, însă se simte blocat de administrație, de instituții. Își pune speranța în cultura voluntariatului care prinde contur de trei ani, deși avem libertate de 27 de ani. Traian a trecut în acești ani de la fraza „așa nu se mai poate!” la „cred că fiecare dintre noi poate schimba ceva în cartierul în care stă”. Vrea să începem cu toții să facem lucruri de la scara blocului nostru, într-un mod pozitiv. Crede că dacă ne limităm să spunem că nu ne place ceva sau că e mizerie undeva, nu o să vină cineva să schimbe.

Nu renunță la București și la implicarea civică pentru că a văzut că dacă ai răbdare și ești perseverent, poți schimba ceva. A câștigat după patru ani în instanță un proces și a anulat în premieră o autorizație emisă ilegal în Floreasca pe un spațiu verde între blocuri. Acum monitorizează un sistem de eficiență energetică montat pe un bloc de locuințe. Crede în puterea exemplului și își ia energia de acolo. În plus, dacă toți renunță, unde o să ajungem?

—

Pe Traian îl găsiți pe Green Floreasca.

Material realizat în 2017 de Fundația Comunitară București.