Text de Monica Tudorache

Tamina a studiat arhitectura. Dar pentru că a început să lucreze chiar în perioada crizei economice, a trebuit să caute o alternativă de a pune în practică ce a învățat în facultate și să se adapteze vremurilor și nevoilor de atunci. Așa că a creat o serie de spații, alături de prieteni, parteneri, colaboratori. Concret, au transformat fostele hale industriale din Timpuri Noi în locuri care acum adăpostesc tot felul de activități cu și pentru industrii creative.

Trebuie să alterneze între activitatea de la biroul ei de arhitectură și urbanism, Wolfhouse Production, și activitatea de managament de la NOD Makerspace. Are mai multe predări în următoarea perioadă, ergo un ritm alert de viață: „Nu e ușor de făcut pentru că țin mult la ambele”.

Ritmul ăsta alert se regăsește în fiecare zi a ei. Se trezește devreme, pentru că o trezește fetița ei. O aduce cu ea la muncă, unde au un spațiu pentru copii. Apoi o ia bunica, ceea ce îi oferă Taminei între opt și zece ore de lucru. „Stau la calculator toată ziua. Creăm mult conținut prin ceea ce facem. Ne integrăm viața personală în cea profesională. E foarte plăcut”. În ultima vreme, a mai intensificat puțin activitatea profesională, așa cum făcea pe vremuri. Înainte să nască, o zi din viața ei însemna să muncească de la nouă dimineața până pe la unu noaptea. „Aș fi păstrat ritmul alert dacă nu nășteam”. Acum însă, simte nevoia să meargă acasă și să petreacă timp cu familia.

Lucrează de ani buni cu Fundația Comunitară București, de unde asociația ei a primit finanțări care au fost de mare ajutor pentru startul proiectelor. A fost la curent cu activitățile fetelor de la Fundație, așa că implicarea la Swimathon a venit, cumva, natural. „Mi–a plăcut mult ideea. Și când am auzit că participă „De-a arhitectura”, un alt proiect de care eram interesată, am zis gata, ne băgăm, ne-am făcut imediat echipă”.

Echipa asta e ceva ce o ține în priză pe Tamina, ce o face să se întoarcă în fiecare an, pe lângă pasiunea pentru înot: „E foarte fain spiritul de echipă. Asta motivează, în mod clar. Asta și gândul că ajuți o cauză pe care o cunoști”.

La bazin sunt oameni dinamici, care cred în ceva. „Trebuie să fii motivat ca să faci treaba asta, e opțională, e ca spiritul civic – durează până îți intră în reflex . E greu de integrat o astfel de activitate, pentru că ritmul de viață e rapid în București”. Poate fi o provocare să găsești oameni care să se implice pentru că e ceva care nu produce nici bani, nici imagine. Dar satisfacția interioară e mare.

Până la urmă, e ceva ce poate face toată lumea: „Nu e așa de greu să strângi bani, trebuie să fii insistent și creativ. Și totul se rezolvă în echipă”.

Tamina s-a ocupat de partea de organizare de evenimente pentru fundraising mai mult decât de scris oamenilor. Trebuie să vii cu idei noi, construite totuși pe baza unor principii care au funcționat înainte și să găsești ceva care să atragă pe toată lumea.

Evenimentul principal organizat în 2018, din cadrul Swimathon București, a avut loc pe terasa de la Deschis Gastrobar. Tema a fost Fundraising at the Beach: „Și chiar a fost o super atmosferă de plajă”. Au venit cu o gramadă de jocuri și obiecte de plajă. Aveau umbreluțe, cearșafuri și mulți copii care se jucau pe terasă, ce nu voiau să mai plece acasă. Au pus o urnă mare în mijloc și a funcționat. Au vândut o serie de obiecte de design care s-au tradus în donații.

Al doilea eveniment în cadrul căruia s-au distrat la fel de tare a fost unul intern, în comunitatea de la NOD. Au transformat ziua lor de Sexy Italian Monday într-o zi de fundraising – în fiecare săptămână, se strâng câte șapte lei de persoană pentru că Manu, italianul din comunitate, este atât de drăguț încât gătește prânzul. De această dată, a fost treizeci de lei porția. Și tot ce depășea cei șapte lei mergea direct către donații. Au pus un target. Dacă aveau să-l atingă, urma ca a doua zi să vină în costume de baie la birou și să le dea limonadă celor care au donat. Asta s-a și întâmplat. Au avut parte de o zi de muncă atipică, distractivă, iar la sfârșit, și-au făcut poze pe Dâmbovița îmbrăcați în costumele de baie: „Vibe-ul pe care îl dă Swimathon-ul e fix ăsta”. Ajungi să simți impulsul de a face lucruri nebunești ca să strângi bani pentru ceva care contează.

Oamenii sunt deschiși, în general. Tamina își dă seama de dinainte dacă un om e generos sau nu. Și asta e generozitatea, de fapt, să fii deschis spre a oferi. Dar e ceva ce „ține de personalitate, cred. De cultură și de educație.”

Și apropo de cultură, i-ar plăcea să vadă mai multe cauze culturale la Swimathon, printre cele sociale. Să fie cât mai divers, că sunt multe proiecte bune care merită să ajungă în atenția celorlalți. Ea vede evenimentul crescând. Iar asta se referă și la câți banii care se strâng: „Angrenează din ce în ce mai mulți oameni și e fain să vezi cum atâtea cauze sunt susținute”.

E important să te implici așa cum poți. Chiar dacă Tamina nu a putut înota anul acesta, a fost acolo, în tribune, a țipat și a fluierat. Îi place mult atmosfera de la bazin.

Ce nu-i place, în schimb, uneori, e Bucureștiul sau traficul din el. Au o relație love-hate. Îi cunoaște problemele, unele vechi de ani de zile, altele mai actuale, dar e optimistă. Crede că există o rezolvare.

Tamina a fost plecată de multe ori, în multe locuri. Dar se întoarce mereu, pentru că i se face dor de oraș și de oamenii din el. Iar în ceea ce privește societatea, pentru ea nu există un ideal. Există, totuși, o limită, care pentru ea se traduce prin răutatea oamenilor din jur.

„Ceea ce discutam cu Florin, partenerul meu, e că totuși e nevoie de stabilitate, e nevoie de oameni cumsecade și generoși în jurul tău”. Cu situația politică din acest moment, în care lucrurile par să fie din ce în ce mai rele, Tamina vede două soluții – fie să plece, fie să își creeze o comunitate închisă unde să se poată izola de aceste lucruri rele.

*Urmărește-i aici: https://www.facebook.com/nodmakerspace/

Material realizat în 2018 de Fundația Comunitară București.